Recent, presa națională1 a avut în centrul atenției modificarea legislativă votată la data de 14 mai 2024 de către Camera Deputaților în calitate de for decizional și care viza (în principal) modificarea Codului Penal în ceea ce privește conducerea sub influența băuturilor alcoolice și riscurile (din punct de vedere penal) la care se supun conducătorii auto (sur)prinși în astfel de situații. Din nefericire, s-a creat și un val de dezinformare cu privire la efectele pe care aceste modificări le vor produce.
Legea a fost promulgată de către președintele României, fiind publicată în Monitorul Oficial al României nr. 510/31.05.2024, motiv pentru care noile prevederi legale (care pot fi consultate aici) se vor aplica începând cu data de 03.06.2024, conform prevederilor art. 78 din Constituția României.
Din acest motiv, ne propunem ca în prezentul articol să prezentăm care sunt principalele modificări aduse legislației privitoare la (1) combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, (2) combaterea operațiunilor cu substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive și (3) Codul penal și care sunt efectele concrete ale acestor modificări legislative asupra persoanelor care săvârșesc astfel de infracțiuni.
În primul rând, trebuie precizat că noua Lege intrată în vigoare la data de 03.06.2024 vizează modificarea a 3 acte normative, mai exact:
(1) Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri;
(2) Legea 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare și
(3) Legea 286/2009 privind Codul Penal.
Pentru o facilă urmărire a explicațiilor, vom analiza fiecare modificare prin raportare la Legea relevantă. Întrucât modificările aduse Codului Penal au stârnit cel mai mare interes, vom începe prin analizarea acestora, urmând ca în continuare să trecem în revistă și modificările aduse Legilor vizând prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și a operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
I. Modificările aduse Legii 286/2009 privind Codul Penal.
O primă modificare vizează pedepsele complementare, mai exact perioada pe care se pot dispune aceste măsuri. Până în prezent, interzicerea exercitării unor drepturi [dintre cele prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o)] putea fi dispusă de către Judecător pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani.
Urmare a intrării în vigoare a Legii 172/2024, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule poate fi interzis, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată cuprinsă între 1 și 10 ani. Toate celelalte drepturi se vor putea interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani ca și până acum.
Important de precizat este că, de regulă, aplicarea unei pedepse complementare este opțională și lăsată la latitudinea judecătorului— cu excepția situației în care legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, modificarea legislativă vizează și introducerea obligativității aplicării sancțiunii complementare în situația săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 Cod Penal).
A doua modificare vizează exceptarea infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 Cod Penal) și a celei conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 Cod Penal) de la posibilitatea pronunțării unei soluții de amânare a aplicării pedepsei.
Mai exact, se introduce în cadrul art. 83 Cod Penal (“condițiile amânării aplicării pedepsei”) un nou alineat (alin. 21) conform căruia nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336.
Se poate observa, în primul rând, faptul că legiuitorul (cel mai probabil din greșeală și din grabă) inventează și introduce o nouă instituție de drept penal — și anume aceea a amânării pedepsei, însă o face în cadrul unei alte instituții deja cunoscute — și anume aceea a amânării aplicării pedepsei.
Putem deduce astfel faptul că legiuitorul a urmărit pronunțarea unor soluții de condamnare în situația săvârșirii infracțiunilor de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art. 335 Cod Penal) și a celei conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 Cod Penal), întrucât în multe dintre aceste cazuri soluțiile erau unele alternative, de amânare a aplicării pedepsei — ceea ce nu atrăgea după sine anularea permisului de conducere, spre deosebire de situația unei condamnări.
Ceea ce este și mai interesant este faptul că — deși Legea vizează, cel puțin la nivel teoretic și declarativ, modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și a altor substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive — legiuitorul a adus modificări și în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis (art. 335 Cod Penal), infracțiune care nu se află în legătură cu obiectul (cel puțin aparent) al noii reglementări.
De menționat este și faptul că, deși la nivelul anului 2023, legiuitorul a părut preocupat de situația consumului de alcool sau a altor substanțe ulterior producerii unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, până la recoltarea mostrelor biologice (introducând, prin Legea 200/2023, un nou text de incriminare — art. 3361), această nouă reglementare nu vizează și infracțiunea introdusă în Codul Penal în anul 2023. Pentru acest motiv, în situația săvârșirii infracțiunii de consum de alcool sau de alte substanțe psihoactive ulterior producerii unui accident de circulație (art. 3361) se va putea dispune în continuare amânarea aplicării pedepsei.
Se pare că și instituția renunțării la aplicarea pedepsei (sau, pentru a păstra tonul noii reglementări, renunțarea pedepsei) a fost ignorată de către legiuitor – deși cele două infracțiuni analizate nu pot fi omise de plano de la pronunțarea unei astfel de hotărâri alternative la hotărârea de condamnare, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite pentru fiecare dintre acestea și care se încadrează în plafonul maxim de 5 ani sub aspectul maximul special. Astfel, renunțarea la aplicarea pedepsei (instituție reglementată de art. 80-82 Cod Penal) este o soluție mai puțin gravă decât cea de amânare a aplicării pedepsei și nu atrage nicio interdicție, decădere sau incapacitate ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, iar această soluție alternativă poate fi în continuare dispusă.
O a treia modificare vizează obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 Cod Penal (“Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”), prin includerea expresiei “și interzicerea exercitării unor drepturi” în textul alineatului 1.
În concluzie, pentru a demonta miturile care circulă cu privire la noile modificări legislative,
* Șoferii care sunt prinși conducând sub influența alcoolului sau a altor substanțe interzise nu vor fi automat condamnați “cu executare”. Deși, în funcție de particularitățile cauzei, aplicarea unei pedepse cu închisoare cu executare efectivă nu este exclusă, este posibilă în continuare suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, precum și pronunțarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei (care, în esență, este mai puțin gravă decât indezirabila amânare a aplicării pedepsei);
* Șoferii care sunt prinși conducând sub influența alcoolului sau a altor substanțe interzise nu vor rămâne automat fără permis timp de 10 ani. Deși perioada maximă pentru care se poate dispune interzicerea dreptului de a conduce a fost majorată de la 5 la 10 ani, judecătorul cauzei poate aplica această pedeapsă complementară pe o durată cuprinsă între 1 și 10 ani, în funcție de particularitățile cauzei.
În conformitate cu principiul constituțional al neretroactivității legii, precum și al principiului aplicării legii penale mai favorabile, noile reglementări se vor aplica exclusiv faptelor săvârșite ulterior intrării în vigoare a Legii (03.06.2024).
II. Modificările aduse Legii 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Modificările vizează, în principal, dispoziția procedurală cuprinsă în art. 19 din Lege și care vizează includerea consumatorilor de droguri programele de asistență specializată.
Dacă până acum procurorul era obligat să dispună evaluarea persoanei consumatoare de droguri de către centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog (dacă exista consimțământul persoanei), în lumina modificărilor aduse nu mai există această obligație — posibilitatea dispunerii evaluării fiind la latitudinea procurorului, care va dispune o astfel de evaluare doar în situația în care apreciază necesar pentru soluționarea cauzei.
Cu toate acestea obligativitatea subzistă și în varianta modificată a textului legal, exclusiv pentru persoanele minore (art. 19 alin. 2).
Urmare a concluziilor specialiștilor din cadrul centrului de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, procurorul poate dispune includerea consumatorului în programul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
III. Modificările aduse Legii 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele
prevăzute de acte normative în vigoare (etnobotanice”).
O primă modificare vizează textul art. 16 alin. (2), legiuitorul adăugând obligativitatea dispunerii unei pedepse complementare dintre cele prevăzute la art. 66 Cod Penal (se introduce sintagma “și interzicerea exercitării unor drepturi”) în situația săvârșirii unei infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse despre care persoana trebuia sau putea să prevadă ca sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.
A doua modificare vizează introducerea unei noi infracțiuni în legătură cu efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, mai exact efectuarea fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive respectiv efectuarea fără drept de operațiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive — urmare de moartea victimei.
Pentru această nouă infracțiune, legiuitorul a prevăzut o pedeapsă deosebit de ridicată — închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Prin comparație, pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de omor (art. 188 Cod Penal) este de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat (art. 189 Cod Penal) este detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Practic, pentru această nouă infracțiune, legiuitorul — în încercarea sa de a descuraja acest fenomen al operațiunilor cu substanțe interzise — a stabilit o pedeapsă comparabilă cu pedepsele prevăzute pentru cele mai grave infracțiuni (omor calificat, înaltă trădare, atentatul care pune în pericol siguranța națională, atentatul contra unei colectivități etc.).
Important de menționat este faptul că sub aspectul formei de vinovăție cu care această infracțiune se poate săvârși, aceasta este intenția depășită (praeterintenția). Practic, discutăm despre situația în care o persoană efectuează operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive (indiferent că aceasta cunoștea sau doar trebuia/putea să prevadă această caracteristică a produselor), urmată de decesul victimei (cumpărător-consumator), fără ca persoana care efectuează operațiunile să urmărească uciderea consumatorului. În această situație, se poate observa că autorul va răspunde (din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă) mai grav decât dacă ar fi urmărit uciderea victimei sale, iar substanțele oferite ar fi fost doar mijlocul utilizat, ceea ce apare ca fiind discutabil prin raportare la proporționalitate pedepselor.
De precizat este și faptul că, din cuprinsul definiției cuprinse în art. 2 lit. b) rezultă faptul că prin “operațiuni cu produse” se înțelege fabricarea, producerea, tratarea, sinteza, extracția, condiționarea, distribuirea, punerea în vânzare, plasarea pe piață, livrarea, procurarea, ambalarea, transportul, stocarea-depozitarea, manipularea sau orice altă activitate legala de import, export ori intermediere de produse. Prin prisma acestor împrejurări, considerăm că opinia vehiculată în presă conform căreia “șoferii drogați sau băuți care produc un accident rutier, iar victimele decedează, pedeapsa este condamnarea la închisoare între 15 și 25 de ani” este una eronată și neancorată în prevederile legale proaspăt intrate în vigoare.
A treia modificare este reprezentată de introducerea formei tentate pentru infracțiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) constând în fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectueaza fara drept operatiuni cu produse stiind ca acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive. În cazul tentativei, pedeapsa se va stabili prin raportare la prevederile art. 33 alin. (2) C.pen., adică aceasta va reprezenta jumătate din limitele speciale ale infracțiunii pentru pedeapsa în formă consumată (în acest caz, pedeapsa pentru tentativă este între 1 un an și șase luni și 5 ani). În plus, în ceea ce pare un exercițiu de supralegiferare, legiuitorul exemplifică situațiile care pot reprezenta tentativă a acestei infracțiuni: producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunii.
A patra modificare vizează adăugarea a 5 articole noi, după actualul art. 19 (art. 191 — 195) a căror trecere în revistă urmează să o facem în cele ce urmează. Din câte se pare, legiuitorul urmărește prin această nouă reglementare să alinieze Legea privind produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive cu Legea privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, împrumutând diverse infracțiuni și dispoziții procedurale în aceasta din urmă.
În primul rând, este vorba despre o nouă normă de incriminare care vizează punerea la dispoziție, cu știință, a unui imobil (inclusiv unul degradat, dezafectat sau în construcție) pentru consumul de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive care se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi, infracțiune ce își are corespondent în art. 5 din Legea 143/2000.
O altă incriminare nouă vizează administrarea sau remiterea, fără rețetă medicală, de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive — care se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani, infracțiune asemănătoare cu cele prevăzute de art. 6 din Legea 143/2000 și care vizează prescrierea de droguri de mare risc, fără ca acestea să fie necesare din punct de vedere medical, eliberarea cu intenție de droguri de mare risc pe baza unei rețete prescrise fără ca acestea să fie necesare din punct de vedere medical sau în baza unei rețete falsificate sau obținerea de droguri de mare risc prin folosirea unei rețete medicale prescrise fără a fi necesare din punct de vedere medical sau prin utilizarea unei rețete falsificate.
Și îndemnul la consumul fără drept de produse psihoactive a fost incriminat — pe modelul infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea 143/2000 — fiind în prezent pedepsit cu închisoare între 3 luni și 2 ani. La fel și finanțarea, în orice mod, a săvârșirii faptelor de (1) punere la dispoziție a unui imobil în vederea consumului de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și (2) efectuare fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive a fost incriminată, fiind pedepsită cu pedeapsa prevăzută pentru aceste infracțiuni. În această situație, pedeapsa va fi cea prevăzută pentru infracțiunea finanțată, ale cărei limite se vor majora cu 1/3. Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea de finanțare a efectuării fără drept operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive pedeapsa va fi de la 4 la 13 ani și 4 luni, iar pentru infracțiunea de finanțare a faptei de punere la dispoziție a unui imobil în vederea consumului de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive pedeapsa va fi de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 8 luni.
Tentativa la toate infracțiunile nou-incriminate se pedepsește conform acelorași reguli indicate mai sus.
În concluzie, tratamentul sancționator aferent infracțiunilor de trafic de droguri și/sau substanțe psihoactive și a infracțiunilor conexe acestora este într-o continuă agravare – mai ales prin prisma evenimentelor regretabile și intens mediatizate din ultima perioadă. Cu toate acestea, sunt de părere că anterior modificării legislației penale este nevoie de o analiză foarte atentă a instituțiilor de drept penal, a scopului și a istoricului acestora.
- https://www.hotnews.ro/stiri-esential-27132277-parlamentul-adoptat-legea-care-lasa-fara-carnet-timp-10-ani-soferii-prinsi-bauti-volan.htm
https://www.stiripesurse.ro/proiectul-de-lege-care-ii-lasa-pe-soferi-10-ani-fara-permis-daca-sunt-prinsi-bauti-sau-drogati-la-volan-ajunge-la-vot-final_3318375.html
https://www.realitatea.net/stiri/actual/soferii-prinsi-beti-sau-drogati-la-volan-vor-ramane-10-ani-fara-carnet-legea-intra-la-votul-final-in-parlament_66430864b07c3960fb374cb7#google_vignette
↩︎